La Eminescu putem vorbi de o natura terestra, reprezentata prin motive cum ar fi teiul,copacul iubirii si al amintirii, salcamul, o coloana a infinitului ce proiecteaza iubirea. Plopul este copacul singuratatii( „Pe langa plopii fara sot”). Marul si ciresul sunt cele doua simboluri ce exprima  inocenta copilariei. Cel mai des intalnit motiv este insa cel al codrului. Padurea apare in viziunea poetica drept loc de refugiu,complice. Este un spatiu  plin de mister, de vraja si semnifica totodata nostalgia copilariei dar si a iubirii pierdute, a sentimentelor de melancolie. Padurea se aseamana cu vorbele iubitei ce isi cheama iubitul („O, ramai,ramai la mine / Te iubesc atat de mult”), are miscari tandre, in timp ce poetul reprezinta elementul masculin.Ca pictor al luminii, Eminescu surprinde peisajele in devenirea lor, in jocurile luminii sau ale apei.  Luna declanseaza in sufletul poetului fantezia. Focul inseamna pasiune, viata, purificare, dar in acelasi timp semnifica si durere si dezamagire. Apa semnifica oglindirea estetica a realitatii, precum si trecere- timp, continuitate dar si moarte.Aerul reprezinta libertate, transcendenta si zbor.

Eminescu iubea mult natura.in toate poeziile lui vorbeste mereu despre natura.El simtea sentimente de fericire de dragoste pentru natura.El povestea despre codrii si multe elemente ale naturi